Se consideră staționare, imobilizarea voluntară a unui vehicul public, pe o durată de peste 5 minute.
Conducătorul care staționează cu autovehiculul trebuie să oprească motorul, să introducă maneta într-o treaptă inferioară de viteză ( treapta 1,2 sau marșarier) ori în treapta de parcare (pentru autovehiculele cu cutie automată) si să pună în funcție frâna de staționare.
Conducătorul care staționează cu autovehiculul în pantă sau rampă (involuntar), trebuie să bracheze roțile (viraj maxim) spre trotuar sau un obstacol aflat la marginea drumului.
Orice vehicul care staționează pe timp de noapte pe partea carosabilă a unui drum public, acolo unde staționarea este permisă, trebuie să fie semnalizat cu lanterne de poziție, dacă locul de staționare nu este iluminat (vizibil de la o distanță de cel puțin 50 m ). Se interzice staționarea pe drumurile publice în timpul nopții a tractoarelor, mașinilor și utilajelor agricole, remorcilor, vehiculelor cu tracțiune animală ori a celor trase sau împinse cu mâna!
Se interzice staționarea pe trotuare, cu excepția cazului în care poate fi permisă parțial sau total, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia, numai dacă rămâne liber cel puțin un culoar de minimum 1 m lățime înspre marginea opusă părții carosabile, pentru circulația pietonilor.
Se interzice conducătorului de autovehicul și pasagerilor ca în timpul staționării sa deschidă sau să lase deschise ușile acestuia ori să coboare fără să se asigure că nu creează un pericol pentru circulație. Din acest punct de vedere adulții pot să urce sau să coboare pe oricare dintre cele două părți: se recomandă ca minorii să urce sau să coboare din autovehicul numai pe partea dreaptă.